Si'n asta seara.

Si-n asta seara plina de senin

Sufletul de ura imi este plin

Si striga cu mare incapatanare

Ca uraste din ce in ce mai tare.

Si-n asta seara minunata

Inima de lacrimi imi este udata.

Degeaba inoata si incearca sa iasa la mal

Lacrimile curg siroaie si lupta in zadar.

Si-n asta seara cu luna plina

Toate-n mine plang si suspina

Nu dau semne de incetare

Si parca o fac din ce in ce mai tare.

...ღ...Dreams...ღ...

Jan Lulu Stern

Prietenul

Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale
Uniti fiind în toate, cu umar linga umar.
Tin minte, intr-o noapte ploua si urla vintul
Când ai venit în goana să mă previi de-un rau
Simteam ca eu, ca tine, as rascoli pamintul
Dear fi cindva-n pericol un fir din parul tau
Iar viata-si urma cursul. Trecuram dintr-o tara
In alta, ce nisipul cu greu l-a inflorit,
N-a fost usor, adesea viata ne-a fost amara
Ne-am sprijinit cu vorba, cu fapta si-am razbit
Plimbarea-i pe sfirsite, amurgul vietii vine,
Privit-am iara viata în orele tirzii,
Prietene-ti string mâna, stiindu-te cu mine
Senin privesc la toate ce inca vor veni.

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

[...]

Şi uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale.
Şi-ntr-un perete alb de muze mute,
Nebunii negrii cauta o cale.

Prin gări descreierate - accidente,
Marfare triste vin în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.

Jur-împrejur privelişti aberante,
Copii fragili ducând părinţii-n spate,
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albatroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul,
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, dacă iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate
Că tu, de la etajul treisprezece,
Voiai să te arunci să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt că nu se cade
Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,
Că nu-s în joc abstractele rocade
Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă.
Aşa ai fost şi apăreai senină,
Dar cel care-a ştiut să te deschidă
Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

[...]

Si te iubesc cu milă şi cu groază,
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veşnicie.

Adrian Păunescu.

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci -

Tot flori însângerate -

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,

Bate miezul nopţii...

E ora când amanţii,-alt'dată,

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...

Deci vino,

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,

Înfinge-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată.

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii,

Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher,

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel,

Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde

Şi în priviri

Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.

Şi-aşa tăcuţi -

Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -

Să-ncepem slujba-n miez de noapte

Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Ion Minulescu

Ploua

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, - te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel - a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...

George Toparceanu

Prin sunet de chitara si pian.

Astazi ne leaga raza de lumina

Nascuta'n rasaritul palid de April';

Tu, vag acord al unui sunte de chitara,

Eu, glasul de pian ce rasuna subtil..

Eu, sufletul ce'aluneca pe note slabe

Inlacrimante'n propriul melancolic dor;

Purtat de vant, ademenit de soapte,

Invaluit doar de nesiguranta lor.

Tu, sufletul ce merge inainte

Cu pasii siguri, neintorsi din drum;

Singur, condus de propria putere,

Lasand in urma amintiri de scrum.

Eu, ecoul pierdut printre iluzii,

Arzand sperante, innecandu'ma in fum;

Cand ai pasit in iadul vietii mele,

Mi'ai daruit lumina ce'o pastrez si'acum.

Un sunet stins, chemandu'te aproape

Ce a atins o coarda a sufletului tau;

Am prins viata in aceasta melodie,

Caci te'am strigat si ai venit mereu.

Tai Bu.

Afara...

Afara ploua...
Ploua si-n suflet.
O viata am, nu doua
Sa iti rapesc un zambet.

Afara tuna...
Tuna si-n gand.
O vorba sa-mi spuna
Si te privesc razand.

Afara, fulgeri...
Fulgera inima.
Un om, sau inger,
Deasupra mea.

Cretu Adrian

Cand amintirile...

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?

Mihai Eminescu

Din indiferenţă şi nepăsare

Din indiferenţă şi nepăsare, am rănit prea mult

Sunt un nimeni ... degeaba încerc să mă ascund;
În spatele prea multor vise,
În spatele măştii cuvintelor scrise.

Din indiferenţă şi nepăsare, mă doare
Sufletul măcinat de regrete îmi moare;
Minciuni aruncate, luându-mi puterea,
În umbra ta mi-am găsit mângâierea...

Nu merit multe ... poate nimic
De ce am nevoie de tine când pic ?!
Gânduri mă urmăresc nopţi la rând,
Pot indiferent să adorm plângând ?

Astăzi eşti rece, ca vântul de toamnă
Îmi trăiesc propiul film şi finalu-i o dramă;
Buzele-mi rostesc cu o mută mişcare,
Aceleaşi cuvinte, scăldate-n uitare...

Mult timp mi-a fost teamă,
De al tău răspuns firesc,
Dar nu mai pot evita să-ţi spun:
Te iubesc !

Tai Bu

Steaua

Cate stele sunt pe cer

Doar una straluceste,

Celelalte din jur pier

Bolta, incalzeste.

Cu patru colturi argintii,

Ating mareata luna.

Celelalte-s simfonii,

Lumina o aduna.

Razele se duc departe,

Taie ceru-n patru,

Celelalte doar desparte

Lumina, templu sacru.

Culorile sunt aprinse,

Albastru, galben soare.

Celelalte moarte, stinse,

Dorinte de culoare.

Cate stele sunt pe cer,

Numai una traieste,

Celelalte din jur pier,

Un suflet o priveste.

Adi Cretu

Amurg

Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,
Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier,
Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă --
Azi iar mi-i frică... si cred, si sper...

O zi fără anotimp si ordine militară,
Si prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară --
Si multi au plecat, si noapte se lasă.

Cu totii spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naste --
Iat studiul creste cu tactul tăcut...
O fiintă supremă, dintre noi, ne cunoaste.

George Bacovia

Catre Ea - Love Story

Iti e dor,ai fost imbatata de amor
Stiu,nu ti-e usor dar nu folosi cuvinte fara rost
Ca e un prost,ca pentru el ti-ai pune viata contra-cost
E doar un fost,nu e inger ,n-are aripi
E doar actorul principal in lumea ta cu patimi
Spune-ti doar atat "nu-mi pasa" oricarei lovituri ce se iveste-n viata
Invata ca sentimentu'i pur cand e reciproc
Ca dragostea e foc,stinge si uita acest joc
Poate ai tot,poti sa treci peste
Poate totul este o simpla poveste
Ce insista sa vrea sa fie reala
Pierduta in ochii lui,pierduta-n acea seara
Era o vara,era o scara,erau 2 copii da' doar o inima avea sa moara

ref:
Nu privi in spate,lasa-n urma tot ce-a fost
Tu incercai sa te ridici,el te tragea in jos
Dar nu ceda cand stii ca-nca mai poti
Ca tine sunt putine ,dar ca el sunt toti

Te ridici usor din pat,el nu mai e
Cu aceeasi intrebare in cap,"oare de ce?"
De ce a plecat si ti-a lasat atatea amintiri
Scrisori de dragoste ce acum sunt doar simple hartii
Si nu te poti oprii,incerci sa dai de el
Astepti cu nerabdare ziua cand va fi la fel
Dar timpul trece,viata inainte nu mai merge
Pentru tine inima aprinsa odata,acum e rece
Stinsa,inecata in lacrimi,in rauri de regrete,de suparare si de patimi
Si te inchizi in sine,stingher astepti o veste de la el
Ca traieste,te ajuta sa treci peste
Ca nu-ntelegi,nu-ti explici,crezi ca a fost nebun
Ca a plecat de langa tine fara sa zica "ramas bun"
Acum privesti ploile ce cad si realizezi
Ca esti un inger care a cazut in iad

Si sta in casa trista,plange dupa el
Doarme cu tricoul lui da' nu mai e la fel
Si inca spera ca el va veni-napoi
Priveste catre usa si in loc de unu vede 2
Si inca spera si lacrimile nu s-opresc
Te viseaza,se trezeste plangand si e invers
Parca totul merge prost
Pleaca dimineata vine seara,viata n-are nici un rost
Si intr-o zi s-a oprit pe pod
Se gandea sa sara si a stat putin pe loc
S-a gandit,a sarit si-a lasat un biletel
"Te voi iubi mereu si-o sa te astept in cer".

Mecena

Unde esti , Edward ?

Unde esti , Edward ?

Unde ti-s foarfecele? unde ti- s coltii ?
Unde ti- e umbra amar jupuita?
Unde mi- e sufletul? unde va trece …
alaturi de tine?
…departe?

Unde -mi esti , viata?
Banala , concreta,
Prea sincer de plata…
oh.. viata perfecta
De mana te- apuca si nu -ti mai da drumul
ea, sansa pierduta.

Destin sau alegeri ?
ce este corect?
Iar umbra- mi cu tine …in brate, acolo
Aici eu cu frica…
Destinul nu i vina,
alegerea doare…

Suspine mai am, curaj, nu.
Si sfaturi sirag imi trec prin ureche
nu vreau sa cresc,
sa iau decizii.
desi fara luna…
noaptea e rece.

Cel putin albastrul avea ca sora
o pata galbuie , palid de trista
insa acolo…palpaia in stele.
Acum, nu mai e nimic.
Si timpul traieste…
un pusnic …

fara umbra sau colti
fara foarfeci de rugina ,
in bezna…ruina…
unde esti Edward?

Sofia Goublias

Viata Noastra....

Viata trebuie ingradita cu prieteni si trecut dar mai presus e viitorul si asta ne face sa devenim nelinistiti si nesiguri de cele mai multe ori...

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Mihai Eminescu

Despartire

Când falfaisi năframa în albul steag al mâinii
Se oglindea amurgul în apele fântânii;
Alături, săgetată în inimă de frică,
În clipa despărţirii gemu o turturică,
O rodie necoaptă cazu, de vierme roasă,
Crăpând, înăbuşită de iarbă somnoroasă

Şi, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Ieşea, pălit şi rece, luceafărul iubirii,
Trecând ca peste-o rană, pe-un vânăt cer ca fierea.
Plecat peste fântână, vedeam în fund durerea

Cum turbura adâncul venind să se adape
Şi prefăcea în sânge cleştarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul şi veştedul luceafăr
Şi cum porneai departe şi singură tu, cea făr’
De mila, luând cu tine în albul steag al mâinii,
Ca-n zări să mi le fluturi, năframele luminii,
Lăsându-mă, din golul fântânii cu balaur,
Să mă privească noaptea cu ochii ei de aur,
Pe când, cerând şi dându-şi c-un bun rămas iertarea,
Se-mbrăţişau în umbră iubirea şi uitarea. 

Vasile Voiculescu 

Umbra

Cuvintele au umbra
ca pietrele de hotar
ca arborii si vita de vie
ca adevarul
dincolo de care

e inca ceva.

Daniel Drăgan

Nu e nimeni...

Dacã e sã mor acum,
Voi murii plângând,
Cã nu e nimeni pe pãmânt
Sã stea lângã mormânt.

Pe drumul cel ales,
Merg incet, dar sigur,
Dar nu e nimeni pe pãmânt
Sã-mi spunã cã nu-s singur.

Aleg un loc sã zac
Pentru eternitate,
Dar nu e nimeni pe pãmânt
Sã-mi poatã da dreptate.

Poate gresesc acum,
Sã gândesc, refuz!
Dar nu e nimeni pe pãmânt
Sã-mi spunã ca-s confuz.

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. 

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nichita Stănescu

George Bacovia - Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Când într-o zi ....

Când într-o zi

Iţi va fi dor de mine ,

Voi încerca să nu mai fiu...

Că-ţi fac mai rău şi nu mai bine

Am învăţat de azi să ştiu.

Când într-o zi

Mă vei striga din suflet,

Voi încerca să nu mai fiu...

Spre infinit mă voi porni Incet...

Am învăţat că nu te ştiu...

Când într-o zi

Mă vei dori mai mult,

Voi încerca să nu mai fiu...

Că-ţi fac mai rău chiar şi în gând...

M-ai învăţat să pot să ştiu...

Când într-o zi

Vei vrea ca eu s-ascult,

Acolo eu n-am să mai fiu...

Că-ţi fac mai rău şi tot mai mult...

De astăzi vreau să pot să ştiu...

The Dreamer

http://intrecugetsisimtire.blogspot.com/2011/03/cand-intr-o-zi.html#comment-form

Intre pasari.

Cum nu suntem doua pasari,
Sub o stresina de stuf
Cioc in cioc sa stam alaturi
Intr-un cuib numai de puf!

Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascutitul botisor
Si alaturea de mine
Sta-vei oare binisor?

Parca mi te vad, draguta,
Ca imi zbori si ca te scap;
Stand pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.

Iara eu, suit pe casa
Si plouat de-atat amor,
M-as imfla ursuz in pene
Si as sta intr-un picior. 

Mihai Eminescu. 

Ci de'am fi singuri..

Ci, de-am fi singuri amândoi
Şi nime să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe...

Ar trece vremea şi n-am ştii
Ce e aia vreme
Şi n-ar fi nimenea din vis
În lume să ne cheme.

Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;

Cu sărutări am şterge-n ochi
A lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru Rai să-l curme?

Ţi-aş spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.

Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auzeai,
Nici eu n-oi fi pricina.

 

Nicolae Iorga

Idealuri

De mici copii avem un ideal

Si alergam o viata ca sa il implinim

Fara sa stiu ca poate-i ireal,

Ca nu puteam avea tot ce dorim...

Visezi doar printi sau zane,doar povesti

Visezi sa fii iubit si sa iubesti .

Crezi ca esti important, si crezi ca esti

Tot ceea ce in viata iti doresti..

Ne nastem, suferim ca sa ne realizam

Tot ceea ce de mici noi ne-am propus.

Luam totul de la viata, dar uitam

Ca doar sa iei nu este de ajuns..

Iti amintesti apoi ca ai uitat

Ca cineva astepta sa fie remarcat,

Ca nu i-ai dat nimic, sau poate-ai dat

Doar suferinta care l'a surpat..

Asa lovim in suflet, si fara ca sa vrem

Calcam pe inimi care ne-au iubit,

Dar ne trezim abia doar cand cadem

Sau cand iubirea-i moarta, a murit..

Si ai pierdut in lupta cu destinul,

Chiar daca ai de toate, esti bogat..

Caci nu mai ai iubire, ci doar chinul

Si remuscarea care ti-a lasat..

Pastia Loredana

Ultima Scrisoare

 Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
 

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.  

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea

Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.
 

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
 

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
 

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
 

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
 

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
 

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
 

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
 

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare..

Mihai Beniuc

Te Iubesc Fara Cuvinte

Cand nu iti spun ca te iubesc sa stii ca te iubesc mai mult
Esti un parfum sublim ce-l simt, fara cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer sa tac si sa ascult
Cand numar printre picaturi vechi juraminte...

 
Cand uit sa-ti spun ca te iubesc, sa nu tresari in visul tau
Si sa nu crezi ca te-am pierdut printr-o uitare...
Secunda-ti sunt intr-un abis, esti clipa sufletului meu
Prin intunericul prea dens te-mbrac in soare...

Cand nu ti-am spus ca te iubesc, te-am mai iubit inca odata
Si nestiind ca te ador, mi-ai plans in brate
Smaraldul trist din ochii tai m-a tot strigat ca altadata
Lasand durerea ce-o simteai sa ma agate

Cand nu-ti voi spune te iubesc, sa stii ca te iubesc din nou
Si-ti scriu pe buze un sarut ce nu te minte
Nu ma-nvata cum sa te chem in noapte cu al meu ecou!
Eu stiu sa-ti spun ca te iubesc fara cuvinte... 

Mariana Kabbout

In Urma Ta..

Zgârîi cu unghia-n urma ta, pământul,
Fragede ierburi zic că sunt nebun...
Orbecăind îmi lepăd azi veşmântul
Şi-n hăul cu-al tău nume mai răsun...

Nădăjduiesc să te găsesc oriunde,
Chiar şi acolo unde nu ai fost...
Dar cum să ştiu că liniştea te-ascunde
În al meu gând lipsit de adăpost...?
 

Pe urma ta mă văd ca-ntr-o oglindă,
O şterg de praf … aievea mă privesc...
Şi-mi cert iubirea, mâna să nu-ntindă
Către ce-ai fost…un strop de mir regesc...

Mi-ai curs destul, chiar prea destul prin vene,
Ai ocolit pământul, să mă ai...
Când noaptea evada fin printre gene
Am înţeles de fapt că nu erai...

E totul vid. Nici clipele n-au vreme
Să rătăcească-n urma ta. Târziu,
Citesc ce-am scris pe fine crizanteme,
Nu eşti…mai sunt…ai fost…aş vreau să-ţi fiu... 

 Mariana Kabbout 

Balada Iubirii

M-aşez iar la pian să-ţi cânt balada
fără cuvinte ... Azi, ţi-o cânt din nou ...
Mi-aleargă mintea printre alb şi negru,
m-atinge printre clape un ecou...

Ştiu c-am promis să n-o mai cânt vreodată
doar am deschis pianul să-l privesc...
Dar inima-mi nebună mai încearcă
să-ţi spună printre note:”te iubesc”...

Cui îi mai pasă de promisiunea
ce am făcut-o-atunci când ai plecat?
Îmi amintesc prea bine azi balada
ce-n ea iubirea noastră a păstrat

Pe clape răsunau notele-n noapte
iar noi înlănţuiţi ca doi nebuni
Valsam printr-o plăcere fără margini
plutind prin galaxia cu minuni...

Pe clapele stinghere astăzi zace
tăcerea ce-a rămas în urma noastră...
Nici notele nu par mai fericite,
dorm într-o carte cu coperta-albastră

Mai cânt balada azi ultima oară
şi-mi amintesc o clipă-al ei cuvânt...
Apoi închid pianul cu tristeţe
şi mă prefac că nu mai ştiu să cânt... 

Mariana Kabbout

El si Ea..

Erau doar niste copii cand s-au cunoscut
Se iubeau inocent, cu toate ca nu ar fi stiut
Ca povestea lor va tulbura minti sucite
Si va deprima vesnic chipuri fericite
Pentru ea el eclipsa mereu orice alt baiat
Caci vedea in el un suflet sincer si devotat
Il facea sa rada in cel mai trist moment,
L-a facut sa prinda viata cand privea absent
Si astfel el i-a jurat ca nimeni nu-i va face rau
Chipul ei era ca o icoana inramata in sufletul sau
Dar nu stia ca cel mai ascuns secret al ei
Era dependenta de droguri, ce o indeparta de el
Ajunsese sa se poarte altfel de frica adevarului,
De frica reactiei lui, se lasa incet prada visului
Ce o duce din ce in ce mai departe,
Ce cu fiecare gram o aduce mai aproape de moarte.

Era o zi ca oricare, desi se intreaba oare
De ce are un sentiment de nesiguranta
Ce ii sugruma pana si ultima speranta de mai bine
Simte ca ceva il asteapta ceva, ceva
Cutremura pe loc lumea in care traieste
Isi zambeste in oglinda si inchide ochii
Isi lasa ipotezele sa curga in voia sortii
Trage aer in piept si ofteaza de dor
Cu gandul la ea leviteaza parca pe un nor

Nu ia in seama cuvintele altor voci si pleaca
Spre destinatia cunoscuta de aproape doi ani
Condus de imaginea ei drumul se duce ca un vis
Ajuns la usa imediat imaginea macabra il arunca in abis
Fiinta draga lui era intinsa pe pat, parca lipsita de viata
Legat de o ultima speranta ii ia capul si cu teama il saruta
Stie ca nu mai el cu el desi il priveste muta.

Au fost zile si nopti, au fost tigari si sticle,
Au fost poze si lacrimi si diverse tentative
Deasi lua singur viata, caci odata cu ea
A murit speranta dea mai fi vreodata fericit
Dea mai fi iubit, simte ca a fost pedepsit
Pe nedrept, caci cu ce drept ia luat Dumnezeu
Singura fiinta care la facut sa simta ca traieste
Acum isi tine capul in maini si isi doreste
Sa ii sarute pielea fina pentru ultima oara,
Sa o simta aproape de el ca in ultima seara
Dar priveste pierdut peste un labirint gri
Ce va urma de acum, nimeni nu poate sti
Inecat in alcool spera sa umple un gol
Ramas in locul sufletului, isi face curaj
Iar de pe marginea blocului
Isi ia avant si se lasa in voia ceruluï.

Azi..

Azi, timpul trece'ncet, pribeag

Si gandul trece'n amandoi,

Caci am pierdut a dragostei sireag,

Uitand cu lacrimi iar de noi..

Azi, drumul cel ales se vede,

Pe strazi ce bate vantul, ninge'ncet..

Cat ne'am iubit, nimeni nu crede

Noi stim acum ce'i un regret..

Azi, ploaia spala lacrimi calde,

O amintire'i tot ce e acum..

Noi ne'am ranit cu ale vietii spade,

Alegand cu dor un alt lung drum..

Azi, frigul ne ingheata pielea alba,

Singuri, amandoi pe lume..

Ajunge moartea'n gand cu graba

Pan' vom ajunge a vietii culme..

Azi, noi regretam ca'n timpuri duse,

Momente de dulceata ce lipsesc,

Foi negre, amintiri strapunse,

Durerea ce ne macina lumesc..

Azi, vrem timpul inapoi sa dam,

Sa mai traim cu soapte de amor..

Dar noi tot in geamul rece stam,

Asteptand o'ntoarcere , cu dor..

Azi, ne dam seama fara rost

Ca timpul trece lent privind un ceas,

Minute trec, iar intre noi ce'a fost,

Se pierde'n iarna..Fara glas..

Maria I.

Te Port In Mine

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

Zorica Latcu

Argint Fals..

Te auzeam cum cresti copila
Si te chema oglinda desfrînata
Să fugi ca ochiul prin pupila
Sau ca femeia dintr-o fata.

Dar te tineam captiva-n ochiul meu
Asa cum marea pe albastrul tine
Cum tine trei pe Dumnezeu...
Si parca nu stiam pe cine

Tocmai zidea la mine-n piept
Cel mare cel viteaz cel drept..

Un suflet..

 Dan Galbina

Purtam Fiecare o Dragoste in Noi

Purtăm fiecare o dragoste-n noi,
Dar eu pentru tine şi tu pentru alta
Şi focul ne mistuie surd pe-amândoi:
eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.

Aştepţi un cuvânt, aştept un cuvînt,
Dar eu de la tine, şi tu de la alta.
Obrazul îţi văd şi în vis delirând,
Dar tu în visare o vezi doar pe alta.

Şi ce ne rămâne să facem când nici
Ursita nu ştie decât să dezbine?
De ce i-ar fi milă? Trăim, doar iubind,
Deşi tu pe alta, eu, totuşi, pe tine.

Silva_Kaputikian

Picatura de Amar

Sunt trista'acum, iar inima mea plange

In lupta cu destinul azi am pierdut din nou.

Si cred ca si speranta din mintea mea se stinge

Caci nu'mi'e dat iubire, ci doar al ei ecou..

Plange si cerul acuma pentru mine

Caci ochii meu nu mai au lacrimi, au secat,

Iar sufletul nu mai suporta, nu mai tine

Durerea grea ce ma apasa ne'ncetat..

M'ai parasit cand eu credeam in tine

Credeam in vorbele pe care mi le'ai spus!

Dar dac'as fi stiut ca iti bati joc de mine

Imi infrangeam iubirea si tot ce m'a patruns..

Tu te'ai jucat cu mine, cu ceva ce simteam.

Mi'ai luat iubirea'n ras, calcandu'mi inima

Dar eu am crezut totul, tot ce'mi spuneai credeam..

Ce rau ti'am facut, de m'ai distrus asa?

Plange acum, mereu si sufletul din mine..

Dar tie nici ca'ti pasa, n'ai habar

Ca te'amiubit, cat am tinut la tine,

Mi'ai lasat in schimb o picatura de amar...

Loredana Pastia (1975)