Cum treci acum şi apa e-n ruine,
Si-ţi este bine şi îmi este bine,
Aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
E vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă şi mirare
Cu întrebare şi cu disperare,
Cu gelozie şi cu larmă mare,
C-un fel de fărdelege care doare.
Şi jur pe tine şi pe apa toată
Care ne ţine barca înclinată
Că vei ramane - dincolo de număr
Si dincolo de forme, măşti şi vorbe -
A mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.
Adrian Paunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu