In Urma Ta..

Zgârîi cu unghia-n urma ta, pământul,
Fragede ierburi zic că sunt nebun...
Orbecăind îmi lepăd azi veşmântul
Şi-n hăul cu-al tău nume mai răsun...

Nădăjduiesc să te găsesc oriunde,
Chiar şi acolo unde nu ai fost...
Dar cum să ştiu că liniştea te-ascunde
În al meu gând lipsit de adăpost...?
 

Pe urma ta mă văd ca-ntr-o oglindă,
O şterg de praf … aievea mă privesc...
Şi-mi cert iubirea, mâna să nu-ntindă
Către ce-ai fost…un strop de mir regesc...

Mi-ai curs destul, chiar prea destul prin vene,
Ai ocolit pământul, să mă ai...
Când noaptea evada fin printre gene
Am înţeles de fapt că nu erai...

E totul vid. Nici clipele n-au vreme
Să rătăcească-n urma ta. Târziu,
Citesc ce-am scris pe fine crizanteme,
Nu eşti…mai sunt…ai fost…aş vreau să-ţi fiu... 

 Mariana Kabbout