Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. 

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nichita Stănescu

George Bacovia - Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Când într-o zi ....

Când într-o zi

Iţi va fi dor de mine ,

Voi încerca să nu mai fiu...

Că-ţi fac mai rău şi nu mai bine

Am învăţat de azi să ştiu.

Când într-o zi

Mă vei striga din suflet,

Voi încerca să nu mai fiu...

Spre infinit mă voi porni Incet...

Am învăţat că nu te ştiu...

Când într-o zi

Mă vei dori mai mult,

Voi încerca să nu mai fiu...

Că-ţi fac mai rău chiar şi în gând...

M-ai învăţat să pot să ştiu...

Când într-o zi

Vei vrea ca eu s-ascult,

Acolo eu n-am să mai fiu...

Că-ţi fac mai rău şi tot mai mult...

De astăzi vreau să pot să ştiu...

The Dreamer

http://intrecugetsisimtire.blogspot.com/2011/03/cand-intr-o-zi.html#comment-form

Intre pasari.

Cum nu suntem doua pasari,
Sub o stresina de stuf
Cioc in cioc sa stam alaturi
Intr-un cuib numai de puf!

Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascutitul botisor
Si alaturea de mine
Sta-vei oare binisor?

Parca mi te vad, draguta,
Ca imi zbori si ca te scap;
Stand pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.

Iara eu, suit pe casa
Si plouat de-atat amor,
M-as imfla ursuz in pene
Si as sta intr-un picior. 

Mihai Eminescu. 

Ci de'am fi singuri..

Ci, de-am fi singuri amândoi
Şi nime să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe...

Ar trece vremea şi n-am ştii
Ce e aia vreme
Şi n-ar fi nimenea din vis
În lume să ne cheme.

Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;

Cu sărutări am şterge-n ochi
A lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru Rai să-l curme?

Ţi-aş spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.

Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auzeai,
Nici eu n-oi fi pricina.

 

Nicolae Iorga

Idealuri

De mici copii avem un ideal

Si alergam o viata ca sa il implinim

Fara sa stiu ca poate-i ireal,

Ca nu puteam avea tot ce dorim...

Visezi doar printi sau zane,doar povesti

Visezi sa fii iubit si sa iubesti .

Crezi ca esti important, si crezi ca esti

Tot ceea ce in viata iti doresti..

Ne nastem, suferim ca sa ne realizam

Tot ceea ce de mici noi ne-am propus.

Luam totul de la viata, dar uitam

Ca doar sa iei nu este de ajuns..

Iti amintesti apoi ca ai uitat

Ca cineva astepta sa fie remarcat,

Ca nu i-ai dat nimic, sau poate-ai dat

Doar suferinta care l'a surpat..

Asa lovim in suflet, si fara ca sa vrem

Calcam pe inimi care ne-au iubit,

Dar ne trezim abia doar cand cadem

Sau cand iubirea-i moarta, a murit..

Si ai pierdut in lupta cu destinul,

Chiar daca ai de toate, esti bogat..

Caci nu mai ai iubire, ci doar chinul

Si remuscarea care ti-a lasat..

Pastia Loredana

Ultima Scrisoare

 Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
 

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.  

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea

Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.
 

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
 

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
 

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
 

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
 

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
 

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
 

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
 

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare..

Mihai Beniuc

Te Iubesc Fara Cuvinte

Cand nu iti spun ca te iubesc sa stii ca te iubesc mai mult
Esti un parfum sublim ce-l simt, fara cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer sa tac si sa ascult
Cand numar printre picaturi vechi juraminte...

 
Cand uit sa-ti spun ca te iubesc, sa nu tresari in visul tau
Si sa nu crezi ca te-am pierdut printr-o uitare...
Secunda-ti sunt intr-un abis, esti clipa sufletului meu
Prin intunericul prea dens te-mbrac in soare...

Cand nu ti-am spus ca te iubesc, te-am mai iubit inca odata
Si nestiind ca te ador, mi-ai plans in brate
Smaraldul trist din ochii tai m-a tot strigat ca altadata
Lasand durerea ce-o simteai sa ma agate

Cand nu-ti voi spune te iubesc, sa stii ca te iubesc din nou
Si-ti scriu pe buze un sarut ce nu te minte
Nu ma-nvata cum sa te chem in noapte cu al meu ecou!
Eu stiu sa-ti spun ca te iubesc fara cuvinte... 

Mariana Kabbout

In Urma Ta..

Zgârîi cu unghia-n urma ta, pământul,
Fragede ierburi zic că sunt nebun...
Orbecăind îmi lepăd azi veşmântul
Şi-n hăul cu-al tău nume mai răsun...

Nădăjduiesc să te găsesc oriunde,
Chiar şi acolo unde nu ai fost...
Dar cum să ştiu că liniştea te-ascunde
În al meu gând lipsit de adăpost...?
 

Pe urma ta mă văd ca-ntr-o oglindă,
O şterg de praf … aievea mă privesc...
Şi-mi cert iubirea, mâna să nu-ntindă
Către ce-ai fost…un strop de mir regesc...

Mi-ai curs destul, chiar prea destul prin vene,
Ai ocolit pământul, să mă ai...
Când noaptea evada fin printre gene
Am înţeles de fapt că nu erai...

E totul vid. Nici clipele n-au vreme
Să rătăcească-n urma ta. Târziu,
Citesc ce-am scris pe fine crizanteme,
Nu eşti…mai sunt…ai fost…aş vreau să-ţi fiu... 

 Mariana Kabbout 

Balada Iubirii

M-aşez iar la pian să-ţi cânt balada
fără cuvinte ... Azi, ţi-o cânt din nou ...
Mi-aleargă mintea printre alb şi negru,
m-atinge printre clape un ecou...

Ştiu c-am promis să n-o mai cânt vreodată
doar am deschis pianul să-l privesc...
Dar inima-mi nebună mai încearcă
să-ţi spună printre note:”te iubesc”...

Cui îi mai pasă de promisiunea
ce am făcut-o-atunci când ai plecat?
Îmi amintesc prea bine azi balada
ce-n ea iubirea noastră a păstrat

Pe clape răsunau notele-n noapte
iar noi înlănţuiţi ca doi nebuni
Valsam printr-o plăcere fără margini
plutind prin galaxia cu minuni...

Pe clapele stinghere astăzi zace
tăcerea ce-a rămas în urma noastră...
Nici notele nu par mai fericite,
dorm într-o carte cu coperta-albastră

Mai cânt balada azi ultima oară
şi-mi amintesc o clipă-al ei cuvânt...
Apoi închid pianul cu tristeţe
şi mă prefac că nu mai ştiu să cânt... 

Mariana Kabbout

El si Ea..

Erau doar niste copii cand s-au cunoscut
Se iubeau inocent, cu toate ca nu ar fi stiut
Ca povestea lor va tulbura minti sucite
Si va deprima vesnic chipuri fericite
Pentru ea el eclipsa mereu orice alt baiat
Caci vedea in el un suflet sincer si devotat
Il facea sa rada in cel mai trist moment,
L-a facut sa prinda viata cand privea absent
Si astfel el i-a jurat ca nimeni nu-i va face rau
Chipul ei era ca o icoana inramata in sufletul sau
Dar nu stia ca cel mai ascuns secret al ei
Era dependenta de droguri, ce o indeparta de el
Ajunsese sa se poarte altfel de frica adevarului,
De frica reactiei lui, se lasa incet prada visului
Ce o duce din ce in ce mai departe,
Ce cu fiecare gram o aduce mai aproape de moarte.

Era o zi ca oricare, desi se intreaba oare
De ce are un sentiment de nesiguranta
Ce ii sugruma pana si ultima speranta de mai bine
Simte ca ceva il asteapta ceva, ceva
Cutremura pe loc lumea in care traieste
Isi zambeste in oglinda si inchide ochii
Isi lasa ipotezele sa curga in voia sortii
Trage aer in piept si ofteaza de dor
Cu gandul la ea leviteaza parca pe un nor

Nu ia in seama cuvintele altor voci si pleaca
Spre destinatia cunoscuta de aproape doi ani
Condus de imaginea ei drumul se duce ca un vis
Ajuns la usa imediat imaginea macabra il arunca in abis
Fiinta draga lui era intinsa pe pat, parca lipsita de viata
Legat de o ultima speranta ii ia capul si cu teama il saruta
Stie ca nu mai el cu el desi il priveste muta.

Au fost zile si nopti, au fost tigari si sticle,
Au fost poze si lacrimi si diverse tentative
Deasi lua singur viata, caci odata cu ea
A murit speranta dea mai fi vreodata fericit
Dea mai fi iubit, simte ca a fost pedepsit
Pe nedrept, caci cu ce drept ia luat Dumnezeu
Singura fiinta care la facut sa simta ca traieste
Acum isi tine capul in maini si isi doreste
Sa ii sarute pielea fina pentru ultima oara,
Sa o simta aproape de el ca in ultima seara
Dar priveste pierdut peste un labirint gri
Ce va urma de acum, nimeni nu poate sti
Inecat in alcool spera sa umple un gol
Ramas in locul sufletului, isi face curaj
Iar de pe marginea blocului
Isi ia avant si se lasa in voia ceruluï.

Azi..

Azi, timpul trece'ncet, pribeag

Si gandul trece'n amandoi,

Caci am pierdut a dragostei sireag,

Uitand cu lacrimi iar de noi..

Azi, drumul cel ales se vede,

Pe strazi ce bate vantul, ninge'ncet..

Cat ne'am iubit, nimeni nu crede

Noi stim acum ce'i un regret..

Azi, ploaia spala lacrimi calde,

O amintire'i tot ce e acum..

Noi ne'am ranit cu ale vietii spade,

Alegand cu dor un alt lung drum..

Azi, frigul ne ingheata pielea alba,

Singuri, amandoi pe lume..

Ajunge moartea'n gand cu graba

Pan' vom ajunge a vietii culme..

Azi, noi regretam ca'n timpuri duse,

Momente de dulceata ce lipsesc,

Foi negre, amintiri strapunse,

Durerea ce ne macina lumesc..

Azi, vrem timpul inapoi sa dam,

Sa mai traim cu soapte de amor..

Dar noi tot in geamul rece stam,

Asteptand o'ntoarcere , cu dor..

Azi, ne dam seama fara rost

Ca timpul trece lent privind un ceas,

Minute trec, iar intre noi ce'a fost,

Se pierde'n iarna..Fara glas..

Maria I.

Te Port In Mine

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

Zorica Latcu

Argint Fals..

Te auzeam cum cresti copila
Si te chema oglinda desfrînata
Să fugi ca ochiul prin pupila
Sau ca femeia dintr-o fata.

Dar te tineam captiva-n ochiul meu
Asa cum marea pe albastrul tine
Cum tine trei pe Dumnezeu...
Si parca nu stiam pe cine

Tocmai zidea la mine-n piept
Cel mare cel viteaz cel drept..

Un suflet..

 Dan Galbina

Purtam Fiecare o Dragoste in Noi

Purtăm fiecare o dragoste-n noi,
Dar eu pentru tine şi tu pentru alta
Şi focul ne mistuie surd pe-amândoi:
eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.

Aştepţi un cuvânt, aştept un cuvînt,
Dar eu de la tine, şi tu de la alta.
Obrazul îţi văd şi în vis delirând,
Dar tu în visare o vezi doar pe alta.

Şi ce ne rămâne să facem când nici
Ursita nu ştie decât să dezbine?
De ce i-ar fi milă? Trăim, doar iubind,
Deşi tu pe alta, eu, totuşi, pe tine.

Silva_Kaputikian

Picatura de Amar

Sunt trista'acum, iar inima mea plange

In lupta cu destinul azi am pierdut din nou.

Si cred ca si speranta din mintea mea se stinge

Caci nu'mi'e dat iubire, ci doar al ei ecou..

Plange si cerul acuma pentru mine

Caci ochii meu nu mai au lacrimi, au secat,

Iar sufletul nu mai suporta, nu mai tine

Durerea grea ce ma apasa ne'ncetat..

M'ai parasit cand eu credeam in tine

Credeam in vorbele pe care mi le'ai spus!

Dar dac'as fi stiut ca iti bati joc de mine

Imi infrangeam iubirea si tot ce m'a patruns..

Tu te'ai jucat cu mine, cu ceva ce simteam.

Mi'ai luat iubirea'n ras, calcandu'mi inima

Dar eu am crezut totul, tot ce'mi spuneai credeam..

Ce rau ti'am facut, de m'ai distrus asa?

Plange acum, mereu si sufletul din mine..

Dar tie nici ca'ti pasa, n'ai habar

Ca te'amiubit, cat am tinut la tine,

Mi'ai lasat in schimb o picatura de amar...

Loredana Pastia (1975)

Astazi Ne Despartim..

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
Astăzi ne despărţim
Cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
Pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
Eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
Ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
Ca o pădure de sute de ani
Plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
Ca ţărmul care se modelează din ape,
Ia forma uitată a trupului tău ...

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
Astăzi ne despărţim
Cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
Eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...
  Ştefan Augustin Doinaş

Cand Ai Nevoie De Dragoste

Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
Când eşti singur nu poţi să scapi de 

singurătate.
Când eşti nefericit nu are sens să o spui.

Când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
Când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
Când eşti la pământ cine se interesează de tine?
Cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

Fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
Poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
Nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
Fii lângă mine, ţine cu mine.

Inţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
Fii iubita mea permanentă.
Hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
Să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

Dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
Când ai nevoie de dragoste.
Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
Când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Mircea Cartarescu

Sotiei Mele..

Eu nu te vad, decat cand sunt departe
Caci altfel te confund mereu cu mine
Te pierd din ochi, cand te privesc de-aproape,
Dar cind esti peste zari, visez cu tine.

Nu te doresc, cand tu imi esti de toate
Dar sunt flamind, cand singur sunt cu toti.
Nu-mi odihnesc privirea de sub pleoape
Decat pe chipu-ti cel visez in nopti.

Sunt mandru ca te am, dar nu-ti stiu pretul.
Te dau mereu pentru nimicul gol,
Ma saracesc nerod, desi eu par semetul
Cand hoti si-nselatori imi dau ocol..

Eu sunt bogat, cat nu stiu pretui
Si saracesc cand nu mai stiu iubi. 

Daniel Branzai  

Batrani Si Tineri..

Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte. Vai,

Ce jalnic fragmentaţi
Şi fără miez,
Timpi depărtaţi egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-aşez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Şi în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte...

Dar nu găseşte disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.

Ana Blandiana