De Dragoste

de Alexandru Andritoiu

O, mai cu seama seara te iubesc,
cand lucrurile par nedeslusite,
cand portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea incepe sa palpite,

cand arborii-s mai taini si mai mari
si cand se-adu fantanele mai bine,
imbucura-ma ! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.

Arata-mi-te iarasi respirand
ca apele de luna imbiate.
Un strop de mari in ochi mi s-a rasfrant,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.

Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hartie.

E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrand sa ne impace.

O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, in ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.

Grea cruce sa iubesti pe unii...

Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.

S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.

 Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.

Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi.

 Boris Pasternak

Si'n asta seara.

Si-n asta seara plina de senin

Sufletul de ura imi este plin

Si striga cu mare incapatanare

Ca uraste din ce in ce mai tare.

Si-n asta seara minunata

Inima de lacrimi imi este udata.

Degeaba inoata si incearca sa iasa la mal

Lacrimile curg siroaie si lupta in zadar.

Si-n asta seara cu luna plina

Toate-n mine plang si suspina

Nu dau semne de incetare

Si parca o fac din ce in ce mai tare.

...ღ...Dreams...ღ...

Jan Lulu Stern

Prietenul

Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale
Uniti fiind în toate, cu umar linga umar.
Tin minte, intr-o noapte ploua si urla vintul
Când ai venit în goana să mă previi de-un rau
Simteam ca eu, ca tine, as rascoli pamintul
Dear fi cindva-n pericol un fir din parul tau
Iar viata-si urma cursul. Trecuram dintr-o tara
In alta, ce nisipul cu greu l-a inflorit,
N-a fost usor, adesea viata ne-a fost amara
Ne-am sprijinit cu vorba, cu fapta si-am razbit
Plimbarea-i pe sfirsite, amurgul vietii vine,
Privit-am iara viata în orele tirzii,
Prietene-ti string mâna, stiindu-te cu mine
Senin privesc la toate ce inca vor veni.

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

[...]

Şi uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale.
Şi-ntr-un perete alb de muze mute,
Nebunii negrii cauta o cale.

Prin gări descreierate - accidente,
Marfare triste vin în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.

Jur-împrejur privelişti aberante,
Copii fragili ducând părinţii-n spate,
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Şi albatroşi venind spre zări uscate.

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul,
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, dacă iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,
Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon şi nume de regină.

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate
Că tu, de la etajul treisprezece,
Voiai să te arunci să scapi de toate.

Dar tu-nţelegi, de fapt că nu se cade
Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,
Că nu-s în joc abstractele rocade
Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

Neputincioasă, tristă şi frigidă.
Aşa ai fost şi apăreai senină,
Dar cel care-a ştiut să te deschidă
Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

[...]

Si te iubesc cu milă şi cu groază,
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veşnicie.

Adrian Păunescu.

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci -

Tot flori însângerate -

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,

Bate miezul nopţii...

E ora când amanţii,-alt'dată,

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...

Deci vino,

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,

Înfinge-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată.

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii,

Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher,

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel,

Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde

Şi în priviri

Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.

Şi-aşa tăcuţi -

Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -

Să-ncepem slujba-n miez de noapte

Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Ion Minulescu

Ploua

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, - te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel - a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...

George Toparceanu

Prin sunet de chitara si pian.

Astazi ne leaga raza de lumina

Nascuta'n rasaritul palid de April';

Tu, vag acord al unui sunte de chitara,

Eu, glasul de pian ce rasuna subtil..

Eu, sufletul ce'aluneca pe note slabe

Inlacrimante'n propriul melancolic dor;

Purtat de vant, ademenit de soapte,

Invaluit doar de nesiguranta lor.

Tu, sufletul ce merge inainte

Cu pasii siguri, neintorsi din drum;

Singur, condus de propria putere,

Lasand in urma amintiri de scrum.

Eu, ecoul pierdut printre iluzii,

Arzand sperante, innecandu'ma in fum;

Cand ai pasit in iadul vietii mele,

Mi'ai daruit lumina ce'o pastrez si'acum.

Un sunet stins, chemandu'te aproape

Ce a atins o coarda a sufletului tau;

Am prins viata in aceasta melodie,

Caci te'am strigat si ai venit mereu.

Tai Bu.

Afara...

Afara ploua...
Ploua si-n suflet.
O viata am, nu doua
Sa iti rapesc un zambet.

Afara tuna...
Tuna si-n gand.
O vorba sa-mi spuna
Si te privesc razand.

Afara, fulgeri...
Fulgera inima.
Un om, sau inger,
Deasupra mea.

Cretu Adrian

Cand amintirile...

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?

Mihai Eminescu

Din indiferenţă şi nepăsare

Din indiferenţă şi nepăsare, am rănit prea mult

Sunt un nimeni ... degeaba încerc să mă ascund;
În spatele prea multor vise,
În spatele măştii cuvintelor scrise.

Din indiferenţă şi nepăsare, mă doare
Sufletul măcinat de regrete îmi moare;
Minciuni aruncate, luându-mi puterea,
În umbra ta mi-am găsit mângâierea...

Nu merit multe ... poate nimic
De ce am nevoie de tine când pic ?!
Gânduri mă urmăresc nopţi la rând,
Pot indiferent să adorm plângând ?

Astăzi eşti rece, ca vântul de toamnă
Îmi trăiesc propiul film şi finalu-i o dramă;
Buzele-mi rostesc cu o mută mişcare,
Aceleaşi cuvinte, scăldate-n uitare...

Mult timp mi-a fost teamă,
De al tău răspuns firesc,
Dar nu mai pot evita să-ţi spun:
Te iubesc !

Tai Bu

Steaua

Cate stele sunt pe cer

Doar una straluceste,

Celelalte din jur pier

Bolta, incalzeste.

Cu patru colturi argintii,

Ating mareata luna.

Celelalte-s simfonii,

Lumina o aduna.

Razele se duc departe,

Taie ceru-n patru,

Celelalte doar desparte

Lumina, templu sacru.

Culorile sunt aprinse,

Albastru, galben soare.

Celelalte moarte, stinse,

Dorinte de culoare.

Cate stele sunt pe cer,

Numai una traieste,

Celelalte din jur pier,

Un suflet o priveste.

Adi Cretu

Amurg

Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,
Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier,
Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă --
Azi iar mi-i frică... si cred, si sper...

O zi fără anotimp si ordine militară,
Si prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară --
Si multi au plecat, si noapte se lasă.

Cu totii spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naste --
Iat studiul creste cu tactul tăcut...
O fiintă supremă, dintre noi, ne cunoaste.

George Bacovia

Catre Ea - Love Story

Iti e dor,ai fost imbatata de amor
Stiu,nu ti-e usor dar nu folosi cuvinte fara rost
Ca e un prost,ca pentru el ti-ai pune viata contra-cost
E doar un fost,nu e inger ,n-are aripi
E doar actorul principal in lumea ta cu patimi
Spune-ti doar atat "nu-mi pasa" oricarei lovituri ce se iveste-n viata
Invata ca sentimentu'i pur cand e reciproc
Ca dragostea e foc,stinge si uita acest joc
Poate ai tot,poti sa treci peste
Poate totul este o simpla poveste
Ce insista sa vrea sa fie reala
Pierduta in ochii lui,pierduta-n acea seara
Era o vara,era o scara,erau 2 copii da' doar o inima avea sa moara

ref:
Nu privi in spate,lasa-n urma tot ce-a fost
Tu incercai sa te ridici,el te tragea in jos
Dar nu ceda cand stii ca-nca mai poti
Ca tine sunt putine ,dar ca el sunt toti

Te ridici usor din pat,el nu mai e
Cu aceeasi intrebare in cap,"oare de ce?"
De ce a plecat si ti-a lasat atatea amintiri
Scrisori de dragoste ce acum sunt doar simple hartii
Si nu te poti oprii,incerci sa dai de el
Astepti cu nerabdare ziua cand va fi la fel
Dar timpul trece,viata inainte nu mai merge
Pentru tine inima aprinsa odata,acum e rece
Stinsa,inecata in lacrimi,in rauri de regrete,de suparare si de patimi
Si te inchizi in sine,stingher astepti o veste de la el
Ca traieste,te ajuta sa treci peste
Ca nu-ntelegi,nu-ti explici,crezi ca a fost nebun
Ca a plecat de langa tine fara sa zica "ramas bun"
Acum privesti ploile ce cad si realizezi
Ca esti un inger care a cazut in iad

Si sta in casa trista,plange dupa el
Doarme cu tricoul lui da' nu mai e la fel
Si inca spera ca el va veni-napoi
Priveste catre usa si in loc de unu vede 2
Si inca spera si lacrimile nu s-opresc
Te viseaza,se trezeste plangand si e invers
Parca totul merge prost
Pleaca dimineata vine seara,viata n-are nici un rost
Si intr-o zi s-a oprit pe pod
Se gandea sa sara si a stat putin pe loc
S-a gandit,a sarit si-a lasat un biletel
"Te voi iubi mereu si-o sa te astept in cer".

Mecena

Unde esti , Edward ?

Unde esti , Edward ?

Unde ti-s foarfecele? unde ti- s coltii ?
Unde ti- e umbra amar jupuita?
Unde mi- e sufletul? unde va trece …
alaturi de tine?
…departe?

Unde -mi esti , viata?
Banala , concreta,
Prea sincer de plata…
oh.. viata perfecta
De mana te- apuca si nu -ti mai da drumul
ea, sansa pierduta.

Destin sau alegeri ?
ce este corect?
Iar umbra- mi cu tine …in brate, acolo
Aici eu cu frica…
Destinul nu i vina,
alegerea doare…

Suspine mai am, curaj, nu.
Si sfaturi sirag imi trec prin ureche
nu vreau sa cresc,
sa iau decizii.
desi fara luna…
noaptea e rece.

Cel putin albastrul avea ca sora
o pata galbuie , palid de trista
insa acolo…palpaia in stele.
Acum, nu mai e nimic.
Si timpul traieste…
un pusnic …

fara umbra sau colti
fara foarfeci de rugina ,
in bezna…ruina…
unde esti Edward?

Sofia Goublias

Viata Noastra....

Viata trebuie ingradita cu prieteni si trecut dar mai presus e viitorul si asta ne face sa devenim nelinistiti si nesiguri de cele mai multe ori...

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Mihai Eminescu

Despartire

Când falfaisi năframa în albul steag al mâinii
Se oglindea amurgul în apele fântânii;
Alături, săgetată în inimă de frică,
În clipa despărţirii gemu o turturică,
O rodie necoaptă cazu, de vierme roasă,
Crăpând, înăbuşită de iarbă somnoroasă

Şi, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii
Ieşea, pălit şi rece, luceafărul iubirii,
Trecând ca peste-o rană, pe-un vânăt cer ca fierea.
Plecat peste fântână, vedeam în fund durerea

Cum turbura adâncul venind să se adape
Şi prefăcea în sânge cleştarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul şi veştedul luceafăr
Şi cum porneai departe şi singură tu, cea făr’
De mila, luând cu tine în albul steag al mâinii,
Ca-n zări să mi le fluturi, năframele luminii,
Lăsându-mă, din golul fântânii cu balaur,
Să mă privească noaptea cu ochii ei de aur,
Pe când, cerând şi dându-şi c-un bun rămas iertarea,
Se-mbrăţişau în umbră iubirea şi uitarea. 

Vasile Voiculescu 

Umbra

Cuvintele au umbra
ca pietrele de hotar
ca arborii si vita de vie
ca adevarul
dincolo de care

e inca ceva.

Daniel Drăgan

Nu e nimeni...

Dacã e sã mor acum,
Voi murii plângând,
Cã nu e nimeni pe pãmânt
Sã stea lângã mormânt.

Pe drumul cel ales,
Merg incet, dar sigur,
Dar nu e nimeni pe pãmânt
Sã-mi spunã cã nu-s singur.

Aleg un loc sã zac
Pentru eternitate,
Dar nu e nimeni pe pãmânt
Sã-mi poatã da dreptate.

Poate gresesc acum,
Sã gândesc, refuz!
Dar nu e nimeni pe pãmânt
Sã-mi spunã ca-s confuz.